Der Schulausflug
von Paul Maar
Excursia
de Paul Maar
Fotos und Illustration: Susanne Eiynck-Smith
Sprecher Deutsch: Stephan Niemand
Übersetzerin und Sprecherin Rumänisch: Daniela Corneanu
© Mulingula e.V., lizensiert unter CC BY-NC-ND 4.0
Tina und Tim sind Freunde.
Und seit diesem Schuljahr sind sie sogar in einer Klasse.
Ihre Lehrerin heißt Frau Bode.
Frau Bode ist sehr freundlich. Sie hat gute Ideen.
Tina și cu Tim sunt prieteni.
Și începând de anul acesta sunt chiar și în aceeași clasă.
Învățătoarea lor se numește doamna Bode.
Doamna Bode este foarte drăguță. Ea are idei bune.
Sie plant mit der Klasse einen Ausflug. Die einen wollen wandern, die anderen wollen lieber mit dem Bus fahren.
„Am besten machen wir beides", sagt Frau Bode.
„Wir fahren mit dem Bus zum Steigerwald. Dann lassen wir den Bus am Waldrand stehen und wandern zu einer Ruine.“
„Zu welcher Rinne wandern wir?" fragt Jörn.
„Eine Ruine", verbessert Tina. "Das ist ein kaputtes Haus."
Frau Bode nickt. „Ja, es sind die Reste von einer alten Ritterburg. Ganz dicke Mauern und ein hoher Turm."
Ea plănuiește o excursie cu clasa. Unii vor să se plimbe pe jos, ceilalți preferă să meargă cu autobuzul.
„Mai bine le facem pe amândouă”, spune doamna Bode.
„Mergem cu autobuzul la Steigerwald. Apoi lăsăm autobuzul la marginea pădurii și ne plimbăm pe jos la o ruină.
„La care rună mergem?” Întreabă Jörn.
„O ruină”, îl corectează Tina. „Este o clădire dărăpănată.”
Doamna Bode confirmă dând din cap. „Da, sunt rămășițele unui vechi castel al cavalerilor. Ziduri foarte groase și un turn înalt.”
Am Mittwoch früh treffen sich alle am Schillerplatz.
Da wartet schon der Bus. Pünktlich geht es los.
Nach drei Stunden hält der Bus am Waldrand. Der Fahrer sagt: „Ich warte hier solange.“
Miercuri devreme se întâlnesc toți la Schillerplatz.
Acolo îi așteaptă deja autobuzul. Pornesc punctual.
După trei ore, autobuzul oprește la marginea pădurii. Șoferul spune: „Eu vă aștept aici.”
Ein paar aus der Klasse wollen gleich losrennen.
Frau Bode ruft: „Nicht so schnell! Wenn wir jetzt durch den Wald gehen, gelten folgende Regeln:
Wir bleiben zusammen, keiner rennt allein weg.
Und keiner geht vom Weg ab.
Es ist gefährlich hier im Wald.
Ich möchte keinen von euch verlieren.
Habt ihr das verstanden?"
Câțiva din clasă vor să o rupă la fugă imediat.
Doamna Bode strigă: „Nu așa repede! Când mergem acum prin pădure, respectăm următoarele reguli:
Rămânem împreună, nimeni nu fuge singur.
Și nimeni nu se abate de la drum.
Este periculos aici în pădure.
Nu vreau să pierd pe niciunul dintre voi.
Ați înțeles?”
Als sie eine Weile gewandert sind, kommen sie an eine Stelle, wo viele Büsche stehen.
Bastian entdeckt es zuerst: „Himbeeren!" schreit er.
Die anderen sind schon bei den Büschen und stopfen sich den Mund mit Beeren voll.
„Fünf Minuten habt ihr Zeit", sagt Frau Bode.
Nach einer Weile ruft sie: "So, genug jetzt! Wir müssen weiter."
După ce s-au plimbat o vreme, ajung la un loc unde sunt multe tufe.
Bastian este primul care le descoperă: „zmeură!” strigă el.
Ceilalți sunt deja la tufe și își îndeasă gura cu zmeură.
„Aveți timp cinci minute”, spune doamna Bode.
După o vreme, ea strigă: „Așa, acum ajunge! Trebuie să mergem mai departe.”
Als sie wieder unterwegs sind, sagt Tina zu Tim: "Schade, dass wir weiter mussten.
Die Beeren waren so lecker!“
Când sunt iar pe drum, Tina îi spune lui Tim: „Ce păcat că a trebuit să mergem mai departe.
Zmeurele erau așa delicioase.”
Nach zehn Minuten kommen sie zur Ruine.
Erst steigen alle auf den Turm.
Tina und Tim probieren aus, wie lange ihre Spucke von der Turmspitze bis zum Waldboden braucht.
Als alle wieder unten sind, sagt Frau Bode: „Hier machen wir nun eine halbe Stunde Pause. Jetzt dürft ihr eure Brote auspacken. Aber bitte, bleibt hier. Dass mir keiner weggeht!"
După zece minute ajung la ruină.
Mai întâi toți se urcă pe turn.
Tina și Tim testează cât timp îi ia scuipatului lor să ajungă din vârful turnului până la pământ.
Când ajung toți iar jos, doamna Bode spune: „Aici facem acum o pauză de jumătate de oră.
Acum aveți voie să va despachetați sendvișurile. Însă vă rog, să rămâneți aici. Să nu-mi plece nimeni!”
Tina guckt nach, was Mama ihr mitgegeben hat. „Oh, nein“, stöhnt sie. „Käsebrot!“
„Magst du Käse?", fragt sie Tim.
„Ja, gern", antwortet Tim und lacht.
Tina fragt Tim: „Tauschen wir?"
„Ja, gern," sagt Tim und lacht noch mehr.
Dann zeigt er Tina sein Brot: Auch Käse!
„Ich hol mir einfach ein paar Himbeeren", sagt Tina.
„Das geht nicht", flüstert Tim. „Du hast doch gehört, was Frau Bode gesagt hat."
„Die merkt das gar nicht", flüstert Tina.
„Bis die Pause vorbei ist, bin ich längst wieder hier." Heimlich schleicht sie weg.
Tina se uita ce i-a dat mama la ea. „O nu” oftează ea. „Pâine cu brânză!”
„Îți place brânza?”, îl întreabă ea pe Tim.
„Da, îmi place”, răspunde Tim și râde.
Tina îl întreabă pe Tim: „Facem schimb?”
„Da, cu plăcere,” spune Tim și râde și mai mult.
Apoi îi arată Tinei sendvișul lui: Tot brânză!
„Mă duc să culeg câteva zmeure”, spune Tina.
„Nu se poate. Ai auzit doar ce a spus doamna Bode.”
„Nu observă ea asta”, șoptește Tina.
„Până se termină pauza, voi fi deja de mult înapoi.” Fără să știe nimeni ea se furișează și pleacă.
Tim wartet.
Nach einiger Zeit fragt Frau Bode: „Sind eigentlich alle da?"
„Ja!" ruft Tim ganz schnell und ganz laut.
„Wir wollen lieber mal abzählen, ob auch wirklich alle 29 hier sind", sagt Frau Bode. „Wer fängt an?"
Tim așteaptă.
După ceva timp doamna Bode întreabă: „Sunt toți aici?”
„Da!” strigă Tim foarte tare și foarte repede.
„Mai bine să numărăm, dacă într-adevăr sunt toți 29 aici”, spune doamna Bode. „Cine începe?”
„Ich", sagt Elvira und ruft laut: „Eins!"
„Zwei!" ruft Bastian.
„Drei!" Das war Achim.
„Vier!" ruft Tim.
So geht es weiter.
„Hoffentlich kommt Tina bald", denkt Tim.
Sonst merkt Frau Bode, dass wir nur 28 sind."
„Achtundzwanzig!" ruft da schon Eva.
Einen Augenblick ist Stille. Da ruft Tim schnell: „Neunundzwanzig!"
„Gut. Dann sind wir ja vollzählig", sagt Frau Bode. Keiner hat gemerkt, dass Tim zweimal eine Zahl gerufen hat.
„Eu”, spune Elvira și strigă tare: „Unu!”
„Doi!” strigă Bastian.
„Trei!” Acesta a fost Achim.
„Patru!” strigă Tim.
Și așa mai departe.
„Sper că Tina vine curând”, își spune Tim în gând.
„Altfel doamna Bode va observa că suntem doar 28.”
„Douăzeci și opt!” strigă Eva deja.
Pentru un moment este liniște. Atunci Tim strigă repede: „Douăzeci și nouă!”
„Bine. Atunci suntem toți”, spune doamna Bode. Nimeni nu a observat că Tim a strigat de două ori un număr.
„Wir nehmen eine Abkürzung", sagt Frau Bode und marschiert voraus.
Tim geht sehr, sehr langsam und guckt sich immer wieder um.
Wo Tina nur bleibt?
„ O luăm pe scurtătură”, spune doamna Bode și mărșăluiește înainte.
Tim merge foarte încet și se uită mereu împrejur.
Oare unde o fi Tina?
Tina hat inzwischen ganz viele Himbeeren gegessen.
„Jetzt muss ich aber schnell zurück", sagt sie sich.
Aber als sie zur Ruine kommt,
sind alle schon weg.
„So ein Mist!" schimpft Tina."
Welchen Weg sind die wohl zurück?
Drei Wege führen von der Ruine weg.
Tina entscheidet sich für den linken.
Sie rennt, so schnell sie kann.
Wo sind nur die anderen?
Între timp, Tina a mâncat foarte multe zmeure.
„Acum trebuie să mă întorc repede”, își spune ea.
Însă, când ajunge la ruină toți plecaseră deja.
„Ce tâmpenie!” spune Tina nervoasă. Pe care drum or fi plecat înapoi?
Trei drumuri pleacă de la ruină. Tina se decide pentru cel din stânga.
Ea aleargă cât de repede poate.
Unde or fi ceilalți?
Tim bleibt schließlich stehen.
Was soll er nur machen?
Soll er Frau Bode sagen, dass Tina fehlt? Aber dann muss er ihr gestehen, dass er zweimal gerufen hat.
„Tim, du trödelst“, sagt Frau Bode. „Jetzt komm schon!" Tim geht langsam weiter.
În cele din urmă, Tim se oprește.
Ce să facă acum?
Să-i spună doamnei Bode că Tina lipsește?
Însă atunci trebuie să recunoască că a strigat de două ori.
„Tim, tragi de timp”, spune doamna Bode. „Hai odată!” Tim merge încet mai departe.
Tina rennt und rennt. Der Wald wird immer dichter.
Sie bleibt stehen und guckt sich um.
Irgendwo knackt ein Zweig. Es raschelt im Gebüsch.
Tina hält vor Angst den Atem an.
Ein Hase hoppelt aus dem Busch vor ihr.
Erleichtert rennt sie zurück zur Ruine.
Dort nimmt sie nun den mittleren Weg. Ob das jetzt der richtige ist?
Tina aleargă și aleargă. Pădurea devine din ce în ce mai deasă.
Se oprește și se uită împrejur.
Undeva trosnește o creangă. Ceva foșnește în tufiș.
Tina de frică își ține respirația.
Din tufiș sare un iepure în fața ei.
Ușurată ea aleargă înapoi la ruină.
Acolo o ia acum pe drumul din mijloc. O fi acesta acum cel corect?
Tim hält es nicht mehr aus. „Frau Bode, halt!“, ruft er. „Tina fehlt."
Und er erzählt, was er gemacht hat.
Frau Bode schimpft gar nicht, sie wird nur sehr, sehr aufgeregt.
„Schnell zurück! Ruft alle nach Tina!", befiehlt sie. „Wir müssen Tina finden."
Alle rufen, alle rennen zurück.
Aber Tina ist weder bei der Ruine, noch bei den Himbeeren und sie antwortet auch nicht.
„Mein Gott! Wie schrecklich!", sagt Frau Bode. Sie weint fast.
„Ich muss die Polizei verständigen, mir bleibt keine andere Wahl."
„Doamna Bode, stop!”, strigă el. „Tina lipsește.”
Și povestește ce a făcut.
Doamna Bode nu îl ceartă deloc, devine doar foarte, foarte agitată.
„Repede înapoi! Strigați-o toți pe Tina!”, ordonă ea. „Trebuie să o găsim pe Tina.” Toți strigă, toți aleargă înapoi.
Însă Tina nu este nici la ruină, nici la zmeure și nici nu răspunde.
„Dumnezeule! Îngrozitor!”, spune doamna Bode. Aproape că plânge.
„Trebuie să chem poliția, nu mai am de ales.”
Frau Bode ruft: „Wir müssen schnell zum Bus. Dort liegt mein Handy.“
Alle Kinder rennen bis sie beim Bus ankommen.
Da sitzt Tina neben dem Fahrer!
„Tina!" schreit Frau Bode. „Tina, wo kommst du denn her?"
Doamna Bode strigă: „Trebuie să mergem repede la autobuz. Telefonul meu este acolo.”
Toți copiii aleargă până ajung la autobuz.
Acolo, Tina stă lângă șofer!
„Tina!” țipă doamna Bode. „Tina, de unde vii!”
Tina sagt kleinlaut: „Ich habe mich verlaufen. Frau Bode, es tut mir ja so leid. Ich habe große Angst gehabt."
„Meine Angst war noch viel größer", sagt Frau Bode.
„Aber meine war am größten!", sagt Tim.
Tina spune rușinată: „M-am rătăcit. Doamna Bode, îmi pare așa de rău. Mi-a fost foarte frică.”
„Frica mea a fost și mai mare”, spune doamna Bode.
„Însă a mea a fost cea mai mare!”, spune Tim.
Ende
Sfârșit
Gehe zu:
