Illustration: Julius Thesing
Sprecher Deutsch: Stephan Niemand
Übersetzerin und Sprecherin Rumänisch: Daniela Corneanu
© Mulingula e.V., lizensiert unter CC BY-NC-ND 4.0
Moritz malt ein Strichmännchen
von Achim Bröger
Moritz pictează un omuleț din linii
de Achim Bröger
Moritz malt ein Strichmännchen.
Seine Mutter findet das langweilig und fragt: „Fällt dir nichts anderes ein?“
Moritz pictează un omuleț din linii.
Mamei lui i se pare plictisitor și întreabă: „Nu ai nici o altă idee?”
„Wieso denn? Strichmännchen sind ganz toll“, meint Moritz.
Weil ihm das Strichmännchen gefällt, malt er ihm eine Sprechblase.
In der steht: „Ich bin nicht langweilig.
Ich bin sogar besonders schön.“
Noch schöner wäre natürlich, wenn es richtig lebendig sein könnte, überlegt Moritz. Dazu murmelt er: „Es soll lebendig sein.“
„Dar de ce? Omuleții din linii sunt super”, e de părere Moritz.
Pentru că îi place omulețul din linii, îi pictează și o bulă de dialog.
În care scrie: „Nu sunt plictisitor.
Ba chiar sunt foarte frumos.”
Și mai frumos ar fi desigur, dacă ar putea să fie cu adevărat viu, gândește Moritz. Și șoptește: „Să fie viu.”
Daher wundert er sich auch gar nicht, als er aus dem Bild ein Geräusch hört.
Wie der Husten eines Strichmännchens klingt es.
Jedenfalls stellt sich Moritz vor, dass Strichmännchenhusten so klingen müsste.
Ein bisschen raschlig und leise,
irgendwie nach Papier.
Und weil das Männchen hustet, malt ihm Moritz einen Schal um den Hals.
„Warum hustest du nur und sprichst nicht?“
De aceea nici nu se miră, când aude un zgomot din imagine.
Sună ca tușitul unui omuleț din linii.
Cel puțin, așa își imaginează Moritz că ar trebui să sune tușitul unui omuleț din linii.
Un pic foșnit și încet, ca hârtia cumva.
Iar pentru că omulețul tușește, Moritz îi pictează un șal în jurul gâtului.
„De ce tușești doar și nu vorbești?”
Zwei vorwurfsvolle Punktaugen sehen ihm aus dem Bild entgegen.
Und eine Strichhand zeigt auf einen Strichmund. Ein winziger Strich ist das.
Mit dem kann man nicht reden, höchstens ein bisschen husten.
„Tut mir leid“, entschuldigt sich Moritz.
„Ich mal dir sofort einen passenden Mund.“
Gleich darauf hat das Strichmännchen einen sehr großen, sehr schwungvollen Mund.
„Endlich kann ich reden“, sagt es mit lauter Stimme und spuckt die Sprechblase weg.
Doi ochi din puncte, plini de reproșuri, îl privesc înapoi din imagine.
O mână din linii, arată către o gură din linii.
Este o linie minusculă.
Cu asta nu se poate vorbi, în cel mai bun caz se poate tuși puțin.
„Îmi pare rău”, își cere scuze Moritz. „Îți pictez imediat o gură potrivită.”
Imediat după aceea, omulețul din linii are o gură foarte mare, foarte plină de viață.
„În sfârșit pot să vorbesc” spune el cu voce tare și scuipă bula de dialog departe.
Dann nimmt es den Schal ab, springt aus dem Bild und will wissen: „Bin ich wirklich schön genug?“
„Mhh“, murmelt Moritz unsicher.
Das Männchen steht nämlich ein wenig wackelig und ziemlich dünn vor ihm auf dem Tisch.
Moritz holt einen Taschenspiegel.
Als er mit dem Spiegel zurückkommt, stolziert das Strichmännchen groß wie ein Bleistift über den Tisch.
După aceea el își dă șalul jos, sare afară din imagine și dorește să afle: „Sunt cu adevărat suficient de frumos?”
„Hm!” mormăie Moritz nesigur.
Omulețul extrem de slab stă în picioare, în fața lui pe masă, clătinându-se puțin.
Moritz aduce o oglindă de buzunar.
Când se întoarce cu oglinda, omulețul din linii, mare cât un creion, defilează mândru pe masă.
Es probiert seine Beine aus und schlenkert mit den Armen.
Eigentlich humpelt es ziemlich, muss Moritz zugeben.
Deswegen verlangt es auch: „Jetzt malst du erstmal mein linkes und mein rechtes Bein gleich lang.
Dazu schön kräftig, damit ich schnell laufen kann.
Und dann möchte ich an jeder Hand fünf Finger, nicht links vier und rechts sechs.“
Das klingt alles sehr laut und ziemlich unfreundlich.
Își încearcă picioarele și își scutură brațele.
De fapt șchiopătează tare, trebuie să recunoască Moritz.
De aceea el cere: „ Acum îmi pictezi mai întâi piciorul stâng la fel de lung ca cel drept.
Și cu adevărat puternic, astfel încât să pot alerga repede.
Iar apoi vreau cinci degete la fiecare mână, nu patru la stânga și șase la dreapta.
Toate astea, pe un ton foarte ridicat și destul de neprietenos.
Sofort malt Moritz jetzt alles so, wie es das Strichmännchen haben möchte.
Als sich das Strichmännchen im Spiegel sieht, schimpft es schon wieder: „Was hast du mir denn da für einen Bollerkopf gemalt?
Ich will schön sein, richtig schön, das schönste Strichmännchen überhaupt.“
Acum, Moritz pictează imediat totul așa cum vrea omulețul din linii.
Când omulețul din linii se vede în oglindă, iar îl ceartă: „De ce mi-ai pictat capul ăsta îngrozitor de mare?
Eu vreau să fiu frumos, cu adevărat frumos, cel mai frumos omuleț din linii care a existat.”
„Dann bleib liegen“, sagt Moritz, „ich will dich so schön malen, wie ich nur kann.“
Er malt und malt.
Vor Anstrengung hat er einen roten Kopf.
Das Männchen wird wirklich immer schöner.
Er freut sich, und er hofft sogar, dass ihn das Strichmännchen lobt. Wenigstens ein bisschen.
„Atunci rămâi întins”, spune Moritz „vreau să te pictez pe cât de frumos pot eu.
El pictează și pictează.
I s-a înroșit fața de la atât efort.
Omulețul devine într-adevăr, tot mai frumos.
Moritz se bucură și speră chiar, că omulețul din linii îl va lăuda. Măcar un pic.
Aber das denkt nicht daran.
„Weiß nicht, ob ich schön genug bin“, nörgelt es.
„Warum hast du was an und ich nicht?
So nackt laufe ich nicht mehr herum.
Mal mir einen Anzug.“
Vielleicht friert es, denkt Moritz.
Es hat vorhin gehustet.
Also malt er einen Anzug.
„Das passende Hemd dazu!“ wird ihm befohlen. „Und Schuhe, Strümpfe, einen Hut. Mal alles, was man als Herr braucht.“
Schließlich hat Moritz auch das geschafft.
Însă omulețului nici nu îi trece prin cap așa ceva. „Nu știu dacă sunt suficient de frumos”, bombăne el.
„Tu de ce ești îmbrăcat, iar eu nu?
Așa dezbrăcat nu mă mai plimb pe aici. Pictează-mi un costum.”
Poate îi este frig, gândește Moitz.
Mai devreme a tușit.
Așa că pictează un costum.
„O cămașă care să se potrivească!”, i se ordonă. Și pantofi, șosete lungi, o pălărie. Pictează tot ce îi trebuie unui domn.
În cele din urmă, Moritz a reușit și asta.
Einigermaßen zufrieden dreht sich das Strichmännchen vor dem Spiegel hin und her und verlangt: „Stell mich auf den Teppich.“
Moritz beobachtet den bleistiftgroßen Herrn, der da unten herumstolziert.
Der sieht gar nicht mehr wie ein Strichmännchen aus.
Relativ mulțumit, omulețul din linii, se întoarce în fața oglinzii într-o parte și în alta, apoi pretinde: „ Așază-mă pe covor.”
Moritz îl privește atent pe domnul mare cât un creion, care defilează mândru pe acolo.
Nu mai arată ca un omuleț din linii.
Hab´ alles gemalt, wie er das wollte, denkt Moritz zufrieden.
Da ruft es von unten: „Schön bin ich, kräftig bin ich und schnell genug auch. Jetzt habe ich Zeit für andere Dinge. Mach mir was zu essen. Gänsebraten will ich.“
Eigentlich ist das klar, denkt der kleine Moritz. Lebendige Strichmänner brauchen was zu essen. Leider kann Moritz nicht mal ein Suppenhuhn malen.
Am pictat totul așa cum a vrut el, gândește Moritz mulțumit.
Atunci omulețul strigă de jos: „Frumos sunt, puternic sunt, și suficient de rapid. Acum am timp pentru alte lucruri. Fă-mi ceva de mâncare. Friptură de gâscă vreau.”
De fapt, asta este evident, gândește micul Moritz. Oamenii din linii vii, trebuie să mănânce ceva. Din păcate, Moritz nu poate să picteze nici măcar un cocoș pentru supă.
Gänsebraten schafft er erst recht nicht.
„Eine Banane könnte ich dir malen“, bietet Moritz an.
„Muss ich eben Banane essen“, stöhnt es.
Moritz überreicht das gelbe Ding.
Der kleine Herr beißt hinein und schreit los: „Die ist ja nicht reif!
Wehe, du machst so was noch mal!
Friptură de gâscă, cu siguranță nu reușește.
„O banană aș putea să îți pictez”, oferă Moritz.
„Atunci trebuie să mănânc banană”, bombăne omulețul din linii.
Moritz îi dă chestia galbenă.
Micul domn mușcă din ea și începe să țipe: „Nu e coaptă! Vai, să mai faci vreodată așa ceva!”
So … und jetzt will ich Milch,
eine reife Banane und Äpfel.
Einen großen roten Pudding wirst du ja wohl schaffen.
Bratwürste sind auch leicht zu malen.
Dazu eine Bockwurst, Schokolade und Schinken.“
Moritz malt und malt ohne aufzusehen.
„Schneller!“ wird er angefeuert, „das möchte ich größer, das auch.
Das ist nicht schön genug“, hört er.
„Noch eine Bratwurst.
Die war sehr gut, aber bitte mit Senf.“
Așa... iar acum vreau lapte, o banană coaptă și mere.
O budincă roșie, mare, sigur ai să reușești.
Și cârnații prăjiți sunt ușor de pictat.
Pe lângă asta, un crenvurști, ciocolată și șuncă.
Moritz pictează și pictează fără să-și mai ridice privirea.
„Mai repede!” este el îndemnat, „asta vreau mai mare și asta.
Asta nu e suficient de frumos”, aude el.
„Încă un cârnat prăjit. A fost foarte bun, însă cu muștar te rog.”
„Ich will Möbel“, sagt der kleine Herr jetzt.
Und Moritz malt ein ganzes Zimmer voller Möbel. Das Männchen stolziert auf dem Blatt herum und gibt Anweisungen.
„Diesen Stuhl etwas bequemer. Hier malst du einen Tisch hin.“
„Vreau mobilă”, spune micul domn acum.
Iar Morizt pictează o cameră întreagă, plină de mobilă. Omulețul defilează mândru de colo până colo pe foaie și dă indicații.
„Acest scaun, ceva mai confortabil. Aici, pictezi o masă.”
So gut er kann, malt Moritz das alles.
„Na ja“, meint das Männchen dazu, „man muss mit dem zufrieden sein, was man so bekommt.“
Dann setzt es sich zur Probe auf den Stuhl und legt sich ins Bett.
„Ich wünsch mir ein passendes Haus zu den Möbeln.“
Moritz pictează toate astea, pe cât poate el de bine.
„Mda” e de părere micul bărbat, „trebuie să ne mulțumim cu ce primim.”
Apoi se așază de probă pe scaun și se întinde în pat.
„Îmi doresc o casă care să se potrivească cu mobila.”
„So ein großes Stück Papier habe ich nicht“, sagt Moritz.
„Dann kleb zwei Blätter aneinander“, hört er.
Moritz klebt und malt, obwohl er immer weniger Lust hat, etwas für diesen komischen kleinen Herrn zu tun.
Als das Haus fast fertig ist, beschwert der sich schon wieder.
Und weil sich Moritz darüber ärgert, lässt er einfach ein Teil vom Dach offen.
Auch die Sonne, die er schon fertig hat, übermalt er.
Dafür malt er Regenwolken.
Der kleine Herr stolziert herum und merkt gar nichts davon.
„O foaie hârtie atât de mare nu am”, spune Moritz.
„Atunci lipește două foi una de alta”, aude el.
Moritz lipește și pictează, deși are din ce, în ce mai puțin chef să mai facă ceva pentru acest mic domn ciudat.
Când casa este gata, acesta se plânge deja din nou.
Și pentru că pe Moritz îl supără asta, lasă pur și simplu o parte din acoperiș deschisă.
Chiar și peste soarele, care este deja gata, pictează iar.
În locul lui pictează nori de ploaie.
Micul domn defilează mândru de colo până colo și nu observă nimic din toate astea.
„Endlich ist mein Haus fertig. Wird ja auch Zeit“, sagt er.
Dann öffnet er die Tür und ist verschwunden.
Schnell pinselt Moritz Regen auf das Blatt.
„În sfârșit e gata casa mea. Era și timpul.”, spune el.
Apoi el deschide ușa și dispare.
Moritz pensulează repede ploaie pe hârtie.
Gleich darauf rennt der kleine Herr aus dem Haus. „Schlamperei!“ schimpft er.
„Da regnet es durchs Dach. Mal es dicht!“
„Mach ich nicht“, sagt Moritz da zum ersten Mal.
„Sofort machst du das!“ befiehlt der kleine Herr.
Moritz schüttelt den Kopf und sagt jetzt:
„Ich tue gar nichts mehr für dich, wenn du nicht freundlicher wirst.“
Jammernd und zeternd steht das Strichmännchen da.
Dann rennt es in sein Haus und wirft die Tür hinter sich zu.
Imediat după aceea micul domn fuge din casă. „Câtă neglijență!”, îl ceartă el.
„Plouă prin acoperiș. Pictează-l închis!”
„Nu fac asta.”, spune Moritz pentru prima dată.
„Faci asta imediat!” ordonă micul domn.
Moritz își scutură capul și spune: „Nu mai fac nimic pentru tine, dacă nu devii mai prietenos.”
Văitându-se și plângându-se, stă omulețul din linii în ploaie.
Apoi fuge în casa lui și trântește ușa în urma sa.
„Ich hab dich so gut gemalt, wie ich das kann“, sagt der kleine Moritz.
„Besser schaffe ich es nicht.“
Aber aus dem Haus hört er nur empörtes Heulen.
Und weil das Moritz ärgert, malt er noch mehr Regen auf das Blatt.
Aufgeweicht und zerlaufen kommt der kleine Herr aus dem Haus.
„Te-am desenat pe cât de bine am putut.”, spune micul Moritz. „Mai bine de atât nu reușesc.”
Însă, din casă aude doar plânsete indignate.
Și pentru că asta îl supără pe Moritz, el pictează și mai multă ploaie pe foaie.
Înmuiat și scurs iese micul domn din casă.
„Mach mir was zu essen.
Was Warmes zu trinken will ich auch.
Und vor allem malst du mir ein ordentliches Dach.“
Irgendwie hat Moritz Mitleid mit dem Strichmännchen.
Es steht so jämmerlich da.
Deswegen fängt er wieder mit dem Malen an.
„Schneller! Schneller!“ hört er.
„Mal bunter, mal schöner!“ ruft es.
„Fă-mi ceva de mâncare. Vreau și ceva cald de băut. Și înainte de toate îmi pictezi un acoperiș așa cum trebuie.”
Cumva lui Moritz i se face milă de omulețul din linii.
Este așa de jalnic.
De aceea începe iar pictatul.
„Mai repede! Mai repede!” aude el.
„Pictează mai colorat, mai frumos!” strigă el.
Da stößt der kleine Moritz vor lauter Hast den Wassertopf um.
Wasser läuft über das Papier. Farben zerfließen, alles weicht auf.
Die Farben fließen ineinander.
Das Haus, die Möbel, der Garten, alles ist ein großer Farbfleck.
Atunci, de furie, micul Moritz răstoarnă oala cu apă.
Apa curge pe toată hârtia. Culorile fuzionează, totul se înmoaie.
Culorile curg una în alta.
Casa, mobila, grădina, totul este o mare pată de culoare.
Moritz zerknüllt sein Bild und wirft es in den Papierkorb. Eigentlich ist er froh, dass das Strichmännchen verschwunden ist.
Als er zu seiner Mutter in die Küche geht, fragt sie: „Wie geht´s deinem Strichmännchen?“
„Nicht so gut“, antwortet er und erzählt, wie das Strichmännchen war und wo es jetzt ist.
Moritz mototolește hârtia și o aruncă în coșul de gunoi. De fapt, el este fericit că omulețul din linii a dispărut.
Când se duce în bucătărie la mama lui, ea îl întreabă: „Ce face omulețul tău din linii?”
„Nu tocmai bine”, răspunde el și povestește despre cum era omulețul din linii și unde a ajuns el acum.
Ende
Sfârșit
Gehe zu:
